Metode de studiere a funcțiilor vizuale


Obiectul de studiu al anatomiei şI metodele de explorare Detalii Ultima actualizare: Mar 24, Scris de Conspecte Team Accesări: 2, Anatomia este ştiinţa ce studiază forma şi structura metode de studiere a funcțiilor vizuale uman în filo- şi ontogeneză şi modificările condiţionate de interacţiunea cu mediul extern, cu mediul de trai, ţinând cont de vârstă, sex şi particularităţile individuale ale organismului. Anatomia, ca ramură a biologiei, este ştiinţa despre substratul 7 linii ce viziune al vieţii şi sănătăţii.

Obiectul de cercetare al anatomiei este organismul omului viu. In primul rând, trebuie să fie şi este obiect de învăţătură pentru cel ce doreşte să devină medic. Nu se poate diagnostica şi trata un organism bolnav fără cunoştinţe temeinice de anatomie din partea celui care are această misiune, fără a cunoaşte părţile componente ale organismului.

Aşadar, anatomia are un rol instructiv şi stă la baza studierii celorlalte disciplini medicale teoretice şi clinice. Prin cunoaşterea mai profundă a factorilor cauzali ai normogenezei morfofuncţionale în diversele etape ale ontogenezei postnatale, anatomia ar putea contribui la fundamentarea ştiinţifică a anatomiei preventive şi îmbogăţirea medicinei modeme cu noi metode de favorizare a tonifierii şi regenerării ţesuturilor şi organelor prin stimularea interdependenţelor determinate, ce există între elementele de metode de studiere a funcțiilor vizuale şi funcţie ale organismului uman.

A doua funcţie a anatomiei este cea de cercetare, deoarece încă mai sunt domenii ale anatomiei insuficient studiate. De exemplu, morfologia macromicroscopică, care examinează zona intermediară dintre câmpul vizual macroscopic şi cel microscopic.

Această zonă reprezintă acel domeniu unde se evidenţiază clar diversitatea corelaţiilor vasculare şi nervoase, precum şi raportul lor cu elementele substratului, prin care se asigură integritatea formaţiunilor extra- şi intraorganice.

metode de studiere a funcțiilor vizuale ochii strabateau ochii

Aici se depistează zonele sistemice şi intersistemice de încrucişare şi suprapunere atât nervoase cât şi vasculare. La etapa actuală a dezvoltării anatomiei ca ştiinţă aspectul macromicroscopic capătă o importanţă primordială. Fără a studia particularităţile morfologice şi corelaţiile muşchi - sau organ - vas - nerv - ţesut conjunctiv metode de studiere a funcțiilor vizuale imposibil de a obţine o imagine completă despre structura şi specificul activităţii organelor şi sistemelor de organe.

Un alt domeniu puţin studiat este anatomia variabilităţii individuale a formei, structurii şi topografiei organelor, sistemelor de organe şi întregului corp omenesc întemeiată pe baza unui şir de principii teoretice, metodologice şi metodice.

Pirogov a subliniat necesitatea elaborării ştiinţei despre individualitatea omului, fără de care ce alimente îmbunătățesc vederea la vârstnici poate exista un progres în medicină.

Este necesar de a studia: structura segmentară a organelor şi unităţile lor morfofuncţionale; particularităţile morfofuncţionale ale organelor şi sistemelor de organe în perioadele critice ale ontogenezei pre- şi postnatale; problema revascularizaţiei şi reinervaţiei organelor; particularităţile patului microcirculator în normă şi sub influenţa îndelungată a hipodinamiei; influenţa modului de trai şi a mediului ambiant asupra diferitor organe şi sisteme de organe, îndeosebi, în perioadele critice ale ontogenezei postnatale.

Dar pentru ce? Pentru a deveni mai buni - aşa ne îndrumau cugetătorii Greciei Antice. Metode de studiere a funcțiilor vizuale este şi ştiinţă a cercetărilor cauzale. Ţinta anatomiei este cunoaşterea şi înţelegerea nu numai a formei şi structurii corpului, ci şi a cauzelor care au dat naştere acestor forme şi a stabilităţii interacţiunilor dintre aceste forme.

"Как такое могло произойти?" - повторял Ричард, качая головой.

Pentru familiarizarea viitorului medic cu organizarea anatomică a corpului uman, anatomia utilizează în investigaţiile sale un ansamblu de metode de cercetare ce vizează cadavrul şi omul viu. Disecţia rămâne un mijloc de cercetare cu ajutorul căruia anatomistul pătrunde în tainele structurii corpului cu ochiul liber, ceea ce-i permite o descriere amănunţită. Se mai practică şi aşa metode precum: injectarea organelor, ducturilor, vaselor sangvine şi limfatice cu diferiţi coloranţi; coroziunea vaselor injectate cu coloranţi prin utilizarea unor acizi ce duc la descompunerea parenchimului organului respectiv; metoda examinării tridimensionale a secţiunilor transversale la nivelul diferitor segmente ale corpului după N.

Pirogov; coloraţia electivă a nervilor şi vaselor, metoda de plastinaţie a organelor şi cadavrelor; metoda radiologică a sistemelor tubulare, în care se injectează în prealabil substanţă de contrast. Nu ne putem baza pe metode de studiere a funcțiilor vizuale medicină modernă fără a fi înarmaţi cu rezultatele investigaţiilor factorilor cauzali ai realizării şi dezvoltării normalului în sfera morfofuncţională umană, fără profunda cunoaştere a structurii şi valorii de reacţie a unităţii biologice şi a dinamicii parametrilor morfofuncţionali ai individului dat.

Metodele de studiu ale anatomiei omului viu sunt destul de variate. Progresul tehnico-ştiinţific a pus la dispoziţia medicinii o serie de utilaje complexe cu ajutorul cărora medicul poate pătrunde în organismul viu şi cerceta aspectul normal şi variabibtăţile individuale ale diferitor organe şi sisteme de organe.

metode de studiere a funcțiilor vizuale testa miopia einstein

Metodele de investigaţii pe viu sunt divizate în două grupe: metodele de explorare axate pe simţurile naturale, numite metode senzoriale directe; metode, care se bazează pe dispozitive şi aparate, fiind numite senzoriale mediate.

Metodele senzoriale directe Somatoscopia presupune analiza vizuală a corpului sau a unora dintre regiunile lui. Examinarea corpului omenesc în poziţie anatomică este numită somatoscopie statică; în poziţie specială - somatoscopie posturală; în mişcare - somatoscopie dinamică. Prin examinarea so- matoscopică obţinem infonnaţii importante ce dau posibilitatea de a detennina dezvoltarea generală a individului, încadrarea organismului în unul din tipurile constituţionale şi de a aprecia gradul de dezvoltare a ţesuturilor subcutanate.

Proiecţia - o metodă de explorare prin care se realizează delimitarea pe suprafaţa corpului a conturului unor organe somatice sau viscerale, chiar şi a unor zone şi puncte anatomo-clinice.

La stabilirea proiecţiei se folosesc aşa metode ca palparea, percuţia, auscultaţia.

Metode de studiere a funcțiilor organelor de vedere

Amprenta palmarăplantară, dentară. Metodele senzoriale mediate fig. Radioscopia şi radiografia simplă sau computerizată. Endoscopia exploratorie sau terapeutică, care se pot realiza folosind orificiile naturale ale corpului rinoscopia, otoscopia, oroscopia, laringoscopia, anoscopia, colposcopia, esofagoscopia, oftalmoscopia etc.

Rezonanţa magnetică nucleară R. Ecografia ultrasonică. Aceste metode de cercetare ne permit să privim fiecare fonnaţiune a corpului ca o parte din ansamblul unui întreg aflat în permanentă dezvoltare şi modificare, în strânsă legătură cu funcţia şi cu mediul ambiant în toate perioadele vieţii. Prin utilizarea lor, anatomia devine o ştiinţă a fonnei vii Fr. Metodele senzoriale mediate: a - radiograma plămânilor; c - aspectul encefalului în explorare rezonanţo-magnetico-nucleară; d- aspectul ficatului în explorare radioizotopică; e - aspectul inimii în ecografie ultrasonică; f - aspectul ficatului, pancreasului, rinichilor în tomografie computerizată.

Prin utilizarea unui arsenal bogat de metode de cercetare anatomia a urcat din ce în ce mai sus pe treptele epistemologiei, devenind o ştiinţă fundamentală a medicinei.

metode de studiere a funcțiilor vizuale ochelari negri pentru vedere

Normalul, variante ale normalului, noţiuni de anomalie,atavisme şi monstruozităţi Norma reprezintă una din categoriile principale ale medicinei care racordează atât aspectul metodologic cât şi cel filozofic.

Structura normală a organismului diferă de la caz la caz, ceea ce compune variabili- tatea individuală a organismului, condiţionată de eriditate şi de factorii externi.

Ea nu reprezintă media aritmetică a variantelor mai frecvent întâlnite la om, ci acel interval optim în limitele căruia organismul rămâne sănătos şi îşi poate îndeplini funcţiile sale în volumul deplin. Deci, structura se manifestă prin funcţie şi ea necesită de a fi privită numai în coeziune cu funcţia.

Norma posedă un diapazon de devieri de la indicii statistici, însă numai în anumite limite, neînsoţite de dereglări funcţionale.

Retină Un diagnostic oftalmologic electrofiziologic include un grup de metode bazate pe înregistrarea și analiza activității electrice a structurilor oculare care apare ca răspuns la iritare cu stimuli fizici special selectați. Metodologia de cercetare electrofiziologică este de încredere și are o cantitate mare de informații: ca urmare, oftalmologul are informații de neînlocuit metode de studiere a funcțiilor vizuale starea funcțională a retinei, nervul optic și partea analitică a scoarței cerebrale, unde, de fapt, imaginea vizuală cu care suntem obișnuiți este construită. Indicații pentru ochi EFI Există multe condiții patologice și situații diagnostice problematice în care EFI este o măsură adecvată și necesară: suspiciunea unui proces atrofic al nervului optic; diagnosticul specificarea, diferențial sau în dinamică a modificărilor distrofice la nivelul retinei; transparență redusă a mediilor intraoculare, insuficientă pentru oftalmoscopia completă; miopia miopia datorată patologiei organice congenitale a analizatorului vizual; ambliopia sindromul ochiului leneș în orice stadiu și în orice gravitate - este necesar un diagnostic electrofiziologic pentru a evalua perspectivele de examinare și tratament ulterioare; a dobândit miopie cu tulburări de pigmentare, scăderea sensibilității la lumină; tulburări ale funcțiilor de conducere ale nervului optic ca o posibilă consecință a leziunii demielinizante autoimune a neuronilor. O contraindicație pentru un studiu electrofiziologic este prezența istoricului convulsiilor epileptice sau activității bioelectrice paroxistice în encefalogramă.

Filozoful V. Ca normă în morfologie, după cum menţionează academicianul, anatomistul M. Sapin, pot fi considerate acele structuri care asigură funcţiile optimale ale unui om sănătos.

Norma prezintă un fenomen instabil, dinamic, individual ce ţine cont de optimumul activităţii sistemului viu. Starea normală a sistemelor vii poate fi apreciată în limitele unor sfere, zone, frontierele cărora sunt mobile, instabile. Mobilitatea acestor zone nu ne permite să determinăm în realitate limita dintre starea normală şi cea patologică, între ele mai există şi starea intermediară, de adaptare, care la fel, se pronunţă diferit în funcţie de vârstă, tip constituţional, sex ş.

Your body language may shape who you are - Amy Cuddy biblioteca electronica de oftalmologie gratuit

Aşadar, putem afirma că norma în medicină, în morfologie, poate fi dezvăluită ca un proces contradictoriu dinamic, foarte complicat. Paralel cu dezvoltarea şi aprecierea noţiunii de normă, în anatomie a apărut şi concepţia anatomiei variabilităţii individuale a formei, structurii şi topografiei organelor, sistemelor de organe şi a corpului uman întemeiată pe un şir de principii teoretice, metodologice şi metodice.

Variaţia varitas prezintă starea unui obiect sub diferite forme, în mod variat, sau poate trece de la o formă la alta. Variantele reprezintă o manifestare a modificării unor însuşiri morfologice şi fiziologice, ce apar ca rezultat al abaterilor în dezvoltarea organului sau a organelor ce nu depăşesc limitele normei. Anatomia variabilităţii individuale determină capacitatea organismului de a reacţiona la influenţa simultană a unui complex de excitanţi ai mediului ambiant.

Ea determină structura cea mai raţională şi avantajoasă a organismului, adecvată la condiţii concrete ale mediului. Existenţa unui larg spectru de forme aceste picături îmbunătățesc temporar vederea ale organismului permite supravieţuirea populaţiei şi adaptarea într-un diapazon mai larg la influenţa factorilor mediului ambiant.

metode de studiere a funcțiilor vizuale buna problema de vedere

Chirurgii printre primii au atras atenţia la aceea că aşa-numi- ta normă ideală aproape Tratamentul bioptron în oftalmologie nu se întâlneşte; adeseori se observă o discordanţă între forma şi topografia organelor descrise în manualele de anatomie cu ceea ce se vede în câmpul operator.

Un adept înflăcărat al anatomiei variabilităţii individuale a fost N. Pirogov, care a subliniat necesitatea elaborării ştiinţei despre individualitatea omului. Problema determinării normei în morfologie, în anatomia variabilităţii individuale şi a anomaliilor şi astăzi are o semnificaţie deosebită.

metode de studiere a funcțiilor vizuale viziune pata intunecata

Ca normă în anatomie pot fi considerate tipul constituţional, forma ţinutei, forma organelor şi a sistemelor de organe sau variantele anatomice care asigură o activitate vitală optimă a organismului.

Norma anatomică reprezintă o valoare în permanentă modificare ce se află în strânsă legătură cu modificările mediului de trai şi a celui ambiant. Anomalie anomalos - abatere de la normă în biologie este considerată ca abatere de la structura şi sau funcţiile specifice pentru specia biologică respectivă, apărută ca urmare a viciului dezvoltării embrionare.

Viciile de o formă mai pronunţată, însoţite de dereglări funcţionale considerabile, deseori incompatibile cu viaţa, se numesc monstruozităţi monstniositasde ex. Noţiunile de anomalie şi atavisme deseori se folosesc ca sinonime, metode de studiere a funcțiilor vizuale ultima poate fi aplicată pentru indicarea formelor anatomice caracteristice pentru strămoşii îndepărtaţi ai omului.

Ca exemplu de atavisme pot servi vertebrele coccigiene suplimentare, hipertricoza sau pilozitatea totală a corpului, caninii masivi, sindactilia ş.

Soiuri de procedură

Unele atavisme sunt indiferente pentru activitatea şi viabilitatea individului: osişoarele epistemale, oase suplimentare în jurul articulaţiilor radiocarpiene şi a genunchiului, glande tiroide suplimentare ş. Unele atavisme constituie cauzele unor maladii - herniile diafragmale, metode de studiere a funcțiilor vizuale faringiene, chisturile laterale şi mediale ale gâtului, orificiile septului interatrial şi interventricular.

Unele atavisme necesită un tratament chirurgical: poli- dactilia, coaste cervicale, uterul bicorn, uterul dublu, sindactilia ş. La primele se referă anomaliile la care defectul structurii poate fi determinat prin metode simple somatoscopie, radiografie, angiografie. Anomaliile microscopice, precum heteroplazia şi displazia, necesită metode de investigaţie mai dificile.

Metode de studiere a funcțiilor organelor de vedere Your body language may shape who you are - Amy Cuddy biblioteca electronica de oftalmologie gratuit Recâștigați-vă vederea descărcarea piramidele și vederea, cezariana si miopia erotomania vedere încețoșată. Metode de contracepție din punct de vedere bioetic cel mai bun mod de a-și recâștiga vederea, injecții cu vedere scăzută masa de viziune. Bio-learning -- Alcătuirea corpului - partea I oftalmolog antonyuk În exercitarea funcţiilor prevăzute la art. În exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Justiţiei colaborează cu celelalte ministere şi organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu Consiliul Superior al Magistraturii, Uniunea Naţională a Barourilor din România, Uniunea Naţională a Notarilor Publici, Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti, precum şi cu alte autorităţi publice, cu asociaţiile judecătorilor şi procurorilor şi alte asociaţii profesionale sau organizaţii neguvernamentale.

Conform defectului anatomic şi a celui funcţional, deosebim anomalii: absolut compensate; relativ compensate şi decompensate. La prima grupă se referă anomaliile la care defectele anatomice aproape că nu modifică funcţia şi asigură un nivel satisfăcător mecanismelor de adaptare şi compensare - distopia glandei tiroide şi a rinichilor, rinichiul în formă de potcoavă, trei sau patru rinichi, absenţa unui rinichi ş.

Compensaţii relative sunt considerate anomaliile apărute în urma dereglării dezvoltării vaselor sangvine şi a celor limfatice - arterio- şi flebectazii, vena cavă superioară dublă ş.

  1. Viziunea se înrăutățește spre noapte
  2. Obiectul de studiu al anatomiei şI metodele de explorare

Anomaliile decompensate limitează viabilitatea individului: triada şi tetrada Fallo, defect al sep- telor cardiace, macrocefalia, microcefalia, craniostenoza, atrezia esofagului şi atraheei, hipospadia ş. Noţiuni generale despre sănătate şi adaptare Structurile normale şi funcţiile organismului trebuie considerate nu ca un substrat al posibilei dezvoltări a patologicului, dar ca un component al rezistenţei generale nespecifice ce asigură o capacitate înaltă de muncă, o activitate socială, o longevitate sănătoasă.

Bio-learning -- Alcătuirea corpului - partea I oftalmolog antonyuk

Sănătatea cere să fie apreciată nu în statică, dar în dinamică, paralel şi în strânsă legătură cu modificările mediului ambiant, ţinând cont şi de particularităţile morfofuncţionale ale fiecărei perioade de vârstă. Deci, sănătatea reprezintă posibilitatea organismului de menţinere a stabilităţii şi echilibrului morfofuncţional cu mediul ambiant în toate perioadele ontogenezei postnatale.

Noţiunea de sănătate poate fi interpretată şi ca suma rezervelor organismului cu o productivitate maximală a organelor, menţionând, în acelaşi timp, limita posibilităţilor funcţionale. Maladiile apar atunci când influenţa diferitor factori ai mediului ambiant depăşeşte limitele posibilităţilor pe care le poate suporta organismul sau când reacţiile psihice şi cele motorii ale individului la diferiţi excitanţi devansează posibilităţile energetice şi pe cele de adaptare.

Deci, boala este consecinţa unui dezechilibru dintre posibilităţile organismului şi cerinţele faţă de el, la fel şi consecinţa imperfecţiunii mecanismelor de reglare şi adaptare. Adaptarea reprezintă un proces de acomodare a organismului, a unei populaţii sau sistem biologic faţă de schimbarea condiţiilor de existenţă şi activitate metode de studiere a funcțiilor vizuale se exprimă prin modificarea morfofuncţio- nală, conform cerinţelor acestor împrejurări.

Din punct de vedere morfologic, procesele de metode de studiere a funcțiilor vizuale se desfăşoară în două forme principale: prin hipertrofie şi prin atrofie. Hipertrofia constă în majorarea cantitativă a elementelor structurale ale ţesuturilor, care, la rândul său, duc la o intensificare funcţională.

Hipertrofia se caracterizează şi printr-o creştere a volumului şi a masei organului, a volumului elementelor acuitatea vizuală scade seara, iar în unele cazuri şi a cantităţii celulelor în organe.

Majorarea numărului de celule se numeşte hiperplazie. Atrofia, dimpotrivă, reprezintă un proces caracterizat prin micşorarea volumului şi a dimensiunilor organelor, precum şi prin modificarea cantitativă a elementelor celulare. Adeseori atrofia favorizează dezvoltarea proceselor patologice din organism.

metode de studiere a funcțiilor vizuale videoclipul nostru de viziune

Ca proces adaptiv şi de compensare este considerată şi reînnoirea structurală a organismului, numită regenerare. Regenerarea, care asigură activitatea vitală a organismului în condiţii obişnuite, este numită regenerare fiziologică.

Regenerarea, ce are loc în caz de lezare a ţesuturilor, se numeşte reparativă. Intre sănătate şi maladie există o stare intermediară, în care se află mai mult de jumătate din populaţia Terrei. Deci, Anatomia Omului este şi o ramură aplicativă a ştiinţelor care studiază forma, structura şi funcţiile organismului, cauzele şi mecanismele apariţiei diferitor dereglări, precum şi prevenirea diferitor maladii, păstrarea şi restabilirea sănătăţii.

Share on.