Tip rațional-teoretic de viziune asupra lumii
Generalități[ modificare modificare sursă ] Raționalismul critic își asumă sarcina de a găsi metoda miopia apare hipermetropie care problemele științei sau ale societății pot fi investigate în mod nedogmatic, sistematic și rațional.
Pentru aceasta, caută o soluție prin care - pe de o parte - se poate alege între absolutizarea științei scientism și opinia după care știința trebuie dezvoltată pe date pozitive pozitivismiar - pe de altă parte - între punctul de vedere conform căruia adevărul depinde de unghiul din care este privit relativism și opinia după care adevărul este abandonat hazardului, în cazul imposibilității găsirii unor dovezi plauzibile scepticism.
Ce este fericirea umană? Acestea sunt problemele de viziune asupra lumii și principalele probleme.
Raționalismul critic pornește de la convingerea existenței lumei reale, existență independentă de capacitatea umană de cunoaștere. Datorită imperfecțiunii mecanismului de percepție, această capacitate este însă limitată, în asemenea măsură încât omul nu poate afirma cu certitudine definitivă că experiențele și opiniile sale corespund într-adevăr realității teză întâlnită și în realismul critic. Acest fapt implică - pe de o parte - un permanent examen critic al convingerilor și presupunerilor, iar - pe de alta - folosirea cu precădere a unor procedee metodice și raționale în rezolvarea problemelor realității raționalism metodic.
Tip rațional-teoretic de viziune asupra lumii. Colegiul National "Moise Nicoara" Arad
Raționalismul critic, tip rațional-teoretic de viziune asupra lumii exemplu, nu se întreabă cum poate fi dovedită valabilitatea unei teorii științifice, ci caută să descopere dacă teoria respectivă nu conține erori și ce anume trebuie întreprins în cazul descoperirii unei aserțiuni eronate. Până la Karl Popperîn problema cunoașterii științifice se considera că argumentarea unei teorii ar putea fi posibilă prin metoda inducțieiadică prin generalizarea unui fapt, pornind de la observații individuale.
Raționalismul critic neagă eficiența inducției și propune ca alternativă metoda "falsificării", ceea ce înseamnă descoperirea unor exemple contrarii, prin experimente și observație. Punctul de vedere al raționalismului critic în problemele politicii nu diferă de cel din cunoașterea științifică. Se consideră că pe primul plan nu se situează metoda găsirii celei mai bune tip rațional-teoretic de viziune asupra lumii politice pentru realizarea unor condiții ideale, mult mai importantă este obținerea - când este cazul - a unor metode eficace pentru îndepărtarea cu mijloace lipsite de violență a unui conducător rău și restabilirea unor condiții social-politice normale.
Și în problemele moraleimportantă nu este fundamentarea unor normeci mai de grabă ameliorarea regulilor existente și eliminarea oricărei dogme. Raționalismul critic propune o societate deschisă, pluralistă și tolerantă, în care oamenii sunt liberi, cu un sens individual în problemele actualității și ale viitorului, în care tip rațional-teoretic de viziune asupra lumii să fie rezolvate prin discuții și apel la rațiune.
În consecință, se combate orice fel de punere sub tutelă de către o autoritate, se condamnă intoleranța și ideologiiletotalitarismul sub orice formă și iraționalismul. Falsificabilitate [ modificare modificare sursă ] Intenția obținerii unor aserțiuni valabile cu ajutorul teoriilor duce în mod obligatoriu la necesitatea recunoașterii realității.
În lucrarea sa "Logik der Forschung" "Logica cercetării", VienaKarl Popper dezvoltă "Teoria falsificării" drept condiție fundamentală a cercetării științifice. În contrast cu reprezentanții " Cercului vienez ", Popper respinge principiul inducției, pentru că, de regulă, în special în domeniul științelor naturiinu este niciodată posibil să se cerceteze și să se experimenteze toate cazurile sau ipostazele din natură.
De aceea, niciun sistem științific nu poate pretinde a fi în mod absolut și pentru toate timpurile valabil principiul "failibilității". Se pot emite, cel mult, prezumții sau ipoteze de lucru cu caracter de model provizoriu prin care, în cel mai bun caz, se formulează probabilități.
Este suficientă o singură abatere pentru infirmarea unei ipoteze, care rămâne numai atât timp adevărată, până când este invalidată dovedită "falsă". Falsificabilitatea reprezintă, în concepția lui Popper, metoda de descoperire a adevărului fără a se recurge la inducție sau la principiul regularității fenomenelor, întrucât teoriile empirice nu sunt decisive.
Această metodă oferă în același timp o soluție alternativă în problema demarcării științelor empirice de tezele metafizice. Scopul raționalismului critic constă în acest caz, în furnizarea unui instrument rațional, sistematic și obiectiv pentru verificarea teoriilor științifice, cu ajutorul criteriului falsicabilității. Afirmațiile care nu sunt falsificabile, nu pot fi deci infirmate, nu aparțin științelor empirice, sunt metafizice.
Este adevărat că, în anumite domenii, cum ar fi astronomia sau fizica nuclearăprin faptul că nu sunt posibile totdeauna experiențe adecvate, nu se pot face observații directe.
- Viziunea este principalul
- Tip rațional-teoretic de viziune asupra lumii - Raționalism critic
- Care este numele viziunii tale despre lume.
- Viziune 10 la sută într-un singur ochi
- Ричард стал главным наставником Никки.
- Viziunea 0 03 ce este
- Care este viziunea asupra lumii. Tipurile și formele sale
- Cum să îmbunătățim vederea medicina tradițională
Tot astfel, axiomele matematice nu sunt falsificabile. Infirmarea unei axiome nu este posibilă decât prin crearea unui alt sistem: axioma liniilor paralele își păstrează valabilitatea în geometria euclidianăinfirmarea ei a dus la dezvoltarea unei alte geometrii - geometria neeuclidiană neliniară - fără de care nu ar fi fost posibilă enunțarea teoriei relativității.
Aceasta nu a înseamnat însă falsificarea geometriei euclidiene. Progresul cunoașterii științifice[ modificare modificare sursă ] În știință nu se pot face progrese prin acel tip de experiențe, care nu fac decât să verifice legi încă valabile, ci prin probe, care dovedesc "falsitatea" lor și, în consecință, conduc la formularea de noi ipoteze.
Teoriile, care în mod sistematic nu admit nicio contradicție, respingând probele evidente constatate empiric, sunt pseudoștiințifice și capătă astfel - datorită unor interese de grup, partinice, fanatismului sau nepăsării - un caracter ideologic, dogmatic Exemplu: tip rațional-teoretic de viziune asupra lumii marxist-leninistă.
Cu fiecarea falsificare rezultă o modificare a teoriilor existente sau enunțarea unor noi teorii, valabile atât timp cât nu dovedesc trăsături false.
Fiecare nouă teorie este permanent "pusă la probă". Progresul cunoașterii este cu atât mai mare, tip rațional-teoretic de viziune asupra lumii cât o teorie este mai îndrăzneață, întrucât astfel este pasibilă de o nouă falsificabilitate, ceea ce implică necesitatea altor experimente, furnizoare de noi cunoștințe.
În cadrul acestui proces se obține un nivel tot mai înalt al cunoașterii. În caz contrar, noua teorie n-ar conține o cantitate mai mare de informație față de cea precedentă, în loc de progres al cunoașteri, ar rezulta o situație tautologică.
Înțelegerea[ modificare modificare sursă ] În timp ce progresul cunoștințelor furnizează teorii care clarifică fapte reale, tip rațional-teoretic de viziune asupra lumii rezultă din reconstrucția istorică a problemei, pentru care a fost enunțată teoria respectivă.
Scopul înțelegerii este, prin urmare, emiterea unei noi teorii, care descrie o problemă ce necesită o soluție. Descoperirea unei soluții reprezintă ea însăși o încercare de rezolvare a unei alte probleme, care - la rândul ei - devine accesibilă capacității de înțelegere. Prin aceasta, Popper ia poziție împotriva metodei hermeneutice a psihologizăriilipsită de obiectivitate, întrucât totul este redus la motive individuale, și - în același timp - împotriva istorismuluicare încearcă să explice fenomenele prin necesitatea istorică și, în consecință, poate duce la dogmatism.
Cunoașterea obiectivă[ modificare modificare sursă ] Progresul cunoștințelor și înțelegerea dezvoltării teoriilor alcătuiesc împreună o teorie a cunoașterii, care admite că nu este posibilă o perspectivă globală a problemelor.
În consecință, fiecare ipoteză precum și verificarea oricărei teorii științifice sunt motivate de un interes, care derivă din încercarea soluționării unei probleme. Alegerea faptelor de observat și studiat depinde în mare măsură de interesul cercetătorului, care își selecționează metodele și instrumentele corespunzătoare realizării acestui interes.
Faptele care nu se situează în focarul observației sale, pot fi cu ușurință neglijate. Cu toate acestea, Popper admite posibilitatea unei cunoașteri obiective, datorită faptului că rezultatele cercetării sunt verificabile și reproductibile. Lumea materială și lumea cunoașterii obiective, mediate de conștiința umană, reprezintă împreună o realitate obiectivă.
Societatea deschisă[ modificare modificare sursă ] Raționalismul critic preconizează o societate deschisă. Numai în societatea care nu este legată de dogme sau reguli de viață rigide, sunt posibile reforme și o alegere liberă între alternative.
Raționalism critic - Wikipedia
Popper respinge în mod critic teoria statului a lui Platon din Politeia, precum și dialectica socială a lui Hegel și Marxîntrucât au caracter dogmatic și nu admit nicio critică. Afirmațiile marxismului asupra viitorului de ex. Teoria conform căreia mersul istoriei ar fi determinat de legi proprii independente de intervențiile oamenilor, mers care poate fi însă prevăzut de un mare gânditor în posesia cunoașterii acestor legi, este supusă istorismului și are un caracter teleologic.
Teleologia este în istoria societății tot atât de falsă, ca și ambiția cunoașterii unui adevăr absolut în științele naturii. Definirea unui ideal social, către care tinde evoluția istoriei, are drept consecință ideologică obligativitatea oricăror mijloace pentru ajungerea la acest ideal. Conducerea oamenilor cu forța în direcția acestui scop, oricât de bun ar fi el, nu poate avea loc decât prin abuz de putere și intoleranță.
Rezultatul este un regim totalitarindiferent de culoarea politică, nazist sau stalinist.
Singura alternativă rațională o reprezintă societatea deschisă, în care democrația este insituționalizată. Democrația nu trebuie însă înțeleasă în sensul literal simplist ca "putere a poporului", ci ca o instituție, în care este posibilă controlul conducătorilor, respectiv al guvernelorcare pot fi cu ușurință schimbate - în condiții date - fără recurgere la forță. Reprezentanți ai raționalismului critic[ modificare modificare sursă ] Raționalismul critic a fost inițiat de Karl Popper în cursul confruntărilor cu teoria științei și cu filosofia socială.
În cadrul acestei direcții în gândirea filosofică există variații, în parte divergente, care uneori se deosebesc în mod esențial de punctele de vedere expuse în operele lui Popper. William Bartley analizează în opera sa principală, The Retreat to Commitment "Refugiul în îndatorire", problema aplicării raționalismului critic asupra lui însuși, dacă el corespunde propriilor sale exigențe și, în consecință, dacă poate fi acceptat fără a pierde din propria lui integritate.
Raționalismul critic, fiind un mod de examinare al problemelor și nu o teorie, nu este falsificabil, el poate fi însă supus criticilor. Hans Albert a dezvoltat raționalismul critic în domeniul științelor sociale și umanistice în tip rațional-teoretic de viziune asupra lumii sa principală, Traktat über kritische Vernunft "Tratat asupra rațiunii critice", David Miller reunește pozițiile lui Bartley și Albert, dezvoltându-le mai departe.
Joseph Agassi s-a ocupat mai ales cu problemele de bază ale raționalității, în timp ce Gerhard Vollmer încearcă să reunească reționalismul critic cu naturalismul.
Imre Lakatos propune o formă diversă, conservativă a raționalismului critic, care țintește în special miezul unui program de cercetare.
Variante cu elemente ale strategiei clasice de justificare se găsesc în lucrările lui John W. Watkins și Alan Musgrave. Adolf Grünbaum și Wesley C. Salmon dezvoltă teme divergente cu acceptarea unor elemente inductivistice.
Opinii critice[ modificare modificare sursă ] Deși principiul falsificabilității propus de Karl Popper este util pentru a deosebi discipline științifice autentice de pseudo-științe cum sunt astrologiafrenologiahomeopatia etcîn practică falsificarea ipotezelor științifice nu e prezentă în arsenalul de zi cu zi al cercetării. Mai degrabă, cunoașterea științifică avansează datorită acumulărilor de fapte de observație sau experimentale și formulărilor teoretice care derivă din acestea.
Care este viziunea asupra lumii. Tipurile și formele sale
Pe măsură ce tot mai multe noi fapte experimentale sunt descoperite și pe măsură ce progresele tehnologice permit măsurători din ce în ce mai precise, unele din aceste date experimentale vin în contradicție cu "falsifică" teoriile general acceptate.
Această viziune a evoluției științei în etape constituite din acumulări cantitative urmate de modificări "revoluționare", în care paradigma științei se schimbă în mod fundamental, a fost formulată de către Thomas Kuhn în The Structure of Scientific Revolutions "Structura revoluțiilor științifice", Imre Lakatos respinge perspectiva falsificaționismului naiv, conform căruia teoriile trebuie infirmate în totalitatea lor, dacă sunt falsificate prin rezultate experimentale sau observații empirice.
Mai degrabă se păstrează în mod conștient sau inconștient convingerile de bază, care alcătuiesc așa numitul nucleu al programului de cercetare, și numai afirmațiile din afara acestui nucleu sunt modificate.
Adversari ai "fallibilismului" principiul failibilității sunt Tip rațional-teoretic de viziune asupra lumii Kuhlmann și Karl-Otto Apelde pe poziția tezelor "rațiunii ultime" în limba germană : Letztbegründungcare propun ca rațiune ultimă pe calea investigării adevărului posibilitatea comunicării prin limbajun patrimoniu care precede orice discuție speculativă.
Jürgen Habermas reproșează raționalismului critic faptul de a nu fi suficient de autoreflexiv, ceea ce îl apropie de pozițiile pozitiviste. Joachim Hoffmann apără metodologia inducției și istoricismul și respinge teza unei societăți deschise durabile.
Karl Popper: Logik der Forschung.
Care este viziunea despre lume a unei persoane? Filosofia antică Care este viziunea asupra lumii. Tipurile și formele sale Care este viziunea asupra lumii. Tipurile și formele sale Filosofia ca tip rațional-teoretic de viziune asupra lumii Creaţia Pentru a observa cum un principiu general poate să constituie sursa unei concepţii sistematice, recurgem la semnificaţia metafizică a creaţiei.
Londra, Karl Popper: Conjectures and Refutations. Oxford, Jürgen Habermas: Erkenntnis und Interesse. Karl Popper's Refutations of Marxism. Londra, Thomas S. Kuhn: Logic of Discovery or Psychology of Research?.
Raționalism critic
Londra, William W. Bartley: Rationality, Criticism, and Logic. In: Philosophia,11, John R. Wettersten: The Roots of Critical Rationalism. Tübingen, Paul A. Schlipp: The Philosophy of Karl Popper. Tübingen, David Miller: Critical Rationalism. Oxford, Hans G. Ruß: Wissenschaftstheorie, Erkenntnistheorie und die Suche nach der Wahrheit.
Suntem parte din această realitate, care se modifică datorită gândurilor, sentimentelor, acţiunilor noastre. Aceasta înseamnă că suntem pe deplin responsabili de ceea ce este realitatea.
Stuttgart,
