Pupile dilatate cu pierderea vederii
Anizocoria Category : Uncategorized Anizocoria este o tulburare caracterizată prin inegalitatea pupilelor și, de obicei, nu afectează sănătatea generală a ochilor. Cu toate acestea, anizocoria poate fi și un simptom al unei tulburări oculare grave, cum ar fi paralizia nervului oculomotor și sindromul Horner, ambele fiind tulburări ale sistemului nervos, care pot apărea atunci când nervii care duc către ochi sunt afectați de un accident vascular cerebral, o tumoare sau traumatisme.
Anizocoria poate fi și rezultatul unei infecții virale, a sifilisului sau a leziunilor rezultate din intervenții chirurgicale. O altă cauză a anizocoriei este pupila tonică Adie, o afecțiune neurologică în care unul dintre ochi nu răspunde la lumină la fel de bine ca celălalt ochi.
Pupile dilatate
Diferența în dimensiunile pupilelor conduce rareori către simptome vizibile. Uneori, anizocoria este descoperită întâmplător de o altă persoană, sau o putem descoperi și noi, dacă comparăm fotografii vechi și recente și observăm o schimbare în aspectul pupilelor. Cu toate acestea, în cazul în care anizocoria este un simptom al unei afecțiuni oculare, în general sunt prezente și alte simptome legate de acea afecțiune.
Aceste simptome pot include: căderea pleoapei ptozămișcare redusă a ochilor, dureri oculare, febră sau dureri de cap. În cazul în care observăm pupile dilatate cu pierderea vederii dintre aceste simptome împreună cu anizocoria, trebuie să ne prezentăm de urgență la medicul oftalmolog pentru un examen oftalmologic.
Oricine poate avea anizocorie fiziologică, atunci când pupilele au dimensiuni diferite. Dacă sunt prezenți factori de risc pentru accident vascular cerebral, tumori sau probleme ale sistemului nervos, sau în cazul unei leziuni oculare, ar putea exista un risc pentru anizocorie. De aceea este important un examen oftalmologic. Medicul oftalmolog va examina dimensiunea pupilelor în condiții de lumină și întuneric, pentru a vedea modul în care acestea răspund la lumină și pentru a determina care dintre pupile reacționează anormal.
Anizocoria mai mare în lumină sugerează că pupila cu diametrul mai mare este cea anormală, în timp ce anizocoria mai mare în întuneric sugerează că pupila mai mică în diametru este cea anormală.
Un alt test oftalmologic este examenul cu pupile dilatate cu pierderea vederii lămpii cu fantă. Cu ajutorul acestui dispozitiv special, medicul poate examina ochii în mici secțiuni detaliate pentru a observa orice posibile anomalii.
Multe cazuri de anizocorie sunt fiziologice, ceea ce înseamnă că sunt rezultatul unor diferențe normale ale ochilor și nu sunt legate de o problemă de sănătate.
În cazul prezenței altor simptome împreună cu anizocoria, medicul oftalmolog va efectua și alte teste adecvate simptomelor respective și poate recomanda investigații medicale suplimentare, precum examen neurologic, RMN sau alte investigații. Anizocoria fiziologică nu afectează vederea sau starea autotratarea vederii sănătate pupile dilatate cu pierderea vederii ochilor, astfel încât nu este nevoie de tratament.
Dacă anizocoria este legată de o altă afecțiune oculară, tratamentul va depinde de cauza de apariție a acesteia. Tratamentul nu este întotdeauna ușor de realizat, el are în vedere cauza care a produs apariția afecțiunii precum și celelalte simptome care însoțesc anizocoria.
Este importantă cooperarea medicului oftalmolog cu a celorlalți specialiști pentru a diagnostica și trata corespunzător această afecțiune. Această afecțiune determină o pierdere lentă a vederii, care debutează cu scăderea vederii pe timp de noapte și pierderea vederii periferice și are ca rezultat final orbirea.
Din păcate, afecțiunea nu este vindecabilă. În cazul retinitei pigmentare, celulele din retină, numite celule cu bastonașe și celule cu con, mor. În cele mai multe cazuri ale retinitei pigmentare, celulele cu bastonașe, care se găsesc în principal în zonele periferice ale retinei si sunt responsabile pentru vederea periferică și cea nocturnă sunt primele afectate.
Apoi, când sunt implicate și celulele cu con, situate în principal în centrul retinei, rezultatul este pierderea percepției culorilor și a vederii centrale. Retinita pigmentară este deseori ereditară. Rata de progresie și test ocular pe proletar de pierdere a vederii variază de la persoană la persoană. Cele mai multe persoane cu această afecțiune pot orbi până la vârsta de 40 de ani, având un câmp vizual central mai mic de 20 de grade în diametru.
În unele familii cu o anumită trăsătură genetică a bolii, persoanele de sex masculin sunt mai des și mai sever afectate decât femeile, la care, deși trăsătura genetică există, frecvența de pierdere a vederii este mai mică. Retinita pigmentară cauzează pierderea lentă a vederii. Simptomele debutează cu scăderea vederii nocturne și mai târziu progresează spre pierderea vederii periferice, efectul fiind asemănător vederii într-un tunel.
Unele persoane pot întâmpina și dificultăți în identificarea culorilor. Gradul în care vederea se modifică de la o persoana la alta, variază în funcție de profilul genetic al tulburării.
Pe măsură ce vederea nocturnă se diminuează, capacitatea de a ne adapta la întuneric devine din ce în ce mai dificilă, ne putem lovi de diverse obiecte în întuneric, putem întâmpina dificultăți la șofat în timpul serii și al nopții sau dificultăți în efectuarea activităților nocturne sau în locuri slab luminate.
În timp ce vederea în timpul zilei poate fi complet normală, incapacitatea de a vedea în condiții de întuneric este considerată orbire de noapte. În unele cazuri, vederea centrală poate fi prima afectată, ceea ce face ca lucruri simple precum cititul, băgatul unui fir de ață în urechea acului sau alte activități de detaliu să devină dificile. Aceasta poate fi considerată distrofie maculară, deoarece este afectată macula, zona centrală a retinei.
La primele simptome de diminuare a vederii nocturne sau pierdere a vederii laterale, sau în cazul în care există istoric de retinită pigmentară în familie, este necesară vizita la medic pentru un examen oftalmologic complet.
Printre teste se pot număra: examenul fundului de ochi, electroretinograma sau testul de determinare a câmpului vizual. În prezent, nu există un tratament cunoscut pentru retinita pigmentară.
Cu toate acestea, unele cercetări au arătat că vitamina A poate încetini progresia unor forme de retinită pigmentară.
Medicul oftalmolog ne poate sfătui cu privire la riscurile şi beneficiile administrării vitaminei A și a dozajului în condiții de siguranță. Utilizarea unei pupile dilatate cu pierderea vederii prea mari de vitamina A poate fi toxică, iar dovezile efectelor vitaminei A asupra progresiei bolii nu sunt substanțiale. De asemenea, purtarea ochelarilor de soare pentru a proteja retina de efectele nocive ale razelor UV poate fi benefică și ar putea contribui la prezervarea vederii.
- Descriere Dilataţia pupilelor, pupile mari, pupile mici, mioză, midriază, inegalitate pupilară, anizocorie În mod normal, pupilele au o formă rotundă, sunt simetrice şi îşi modifică diametrul în două situaţii: la trecerea de la privirea de aproape la cea de departe şi când se schimbă intensitatea luminii.
- Sfaturi si noutati – Page 17 – Despre ochi
- Prețuiește-ți Vederea
- Pupile dilatate pentru vedere redusă
Cercetările legate de retinita pigmentară se desfaşoară în domenii precum terapia genică metodă ce utilizează genele și informația pe care acestea o poartă, pentru a trata o boală genetică sau pentru a modifica un comportament celular și opțiuni de transplant.
Pentru că retinita pigmentară este o boală genetică, terapia genică este o zonă de cercetare larg explorată, în special în identificarea unor modalități de a insera gene sănătoase în retină. Datorită faptului că dinamica de vârstă a vederii fost descoperite cauze ereditare pentru retinita pigmentară, cercetătorii speră să dezvolte tratamente pentru a preveni progresia bolii.
Este o complicație gravă a diabetului, care pune în pericol vederea. Diabetul este o boală care interferează cu capacitatea organismului de a utiliza și stoca zahărul, ceea ce poate provoca multe probleme de sănătate.
Prea mult zahăr în sânge poate cauza daune întregului organism, inclusiv ochilor noștri.
Pupile dilatate pentru vedere redusă
În timp, diabetul afectează sistemul circulator al retinei. Retinopatia diabetică este rezultatul deteriorării vaselor mici de sânge care hrănesc retina. Acestea duc la scurgeri de sânge și alte fluide, care provoacă umflarea ţesuturilor retinei și opacifierea vederii.
Boala afectează, de obicei, ambii ochi. Cu cât este pupile dilatate cu pierderea vederii lungă cazuri reale de refacere a vederii de la instalarea diabetului, cu atât pupile dilatate cu pierderea vederii mai probabil ca persoana afectată de această boală să dezvolte retinopatie diabetică. Dacă este netratată, retinopatia diabetică pupile dilatate cu pierderea vederii duce la orbire.
Simptomele retinopatiei diabetice includ: puncte sau pete care par că plutesc în câmpul vizual, vedere încețoșată, pete întunecate sau luminoase în câmpul vizual, dificultăți de vedere noaptea și pierderea parțială sau totală a vederii.
La pacienții cu diabet, perioadele prelungite de hiperglicemie cantități mari de glucoză în sânge pot duce la pupile dilatate cu pierderea vederii de lichid în cristalinul ochiului, responsabil cu controlul focalizării.
ORICE PIERDERE A VEDEREII PRODUSE ÎNAINTE DE DIAGNOSTIC ESTE IREVERSIBILĂ
Acest lucru modifică curbura cristalinului, ceea ce duce la vederea încețoșată. Acest efect de vedere încețoșată datorat inflamării cristalinului va scădea odată ce glicemia este sub control. Un control mai bun al glicemiei pupile dilatate cu pierderea vederii pacienţii cu diabet încetineşte, de asemenea, debutul și progresia retinopatiei diabetice.
De multe ori nu există simptome vizuale în stadiile incipiente ale retinopatiei diabetice. De aceea este important ca cei care suferă de diabet să efectueze anual un examen oftalmologic detaliat. Depistarea și tratamentul precoce pot limita riscul de pierdere semnificativă a vederii cauzată de retinopatia diabetică. Dezvoltarea retinopatiei diabetice poate fi prevenită sau încetinită prin administrarea regulată a tratamentului medicamentos prescris de medic, respectarea dietei, exerciții fiziice regulate, controlul hipertensiunii arteriale și evitarea consumului de alcool și a fumatului.
Retinopatia diabetică este de două tipuri: non-proliferativă și proliferativă. Retinopatia diabetică non-proliferativă este starea incipientă a bolii, în care simptomele sunt ușoare sau inexistente. În acest stadiu, vasele de sânge de la nivelul retinei se subțiază și dezvoltă microanevrisme.
Acestea se pot sparge și determina sângerări la nivelul retinei, lucru care poate duce la inflamarea maculei. Retinopatia diabetică proliferativă este forma mai avansată a bolii. În această etapă, problemele de circulație conduc la lipsa de pupile dilatate cu pierderea vederii a retinei.
Ca rezultat, noi vase de sânge fragile pot începe să se dezvolte la nivelul retinei și în corpul vitros al ochiului. Pupile dilatate cu pierderea vederii noi vase de sânge se pot rupe și cauza sângerării în corpul vitros, conducând la o vedere neclară.
Alte complicații ale acestei forme de retinopatie diabetică sunt dezlipirea de retină, cauzată de formarea de țesut cicatricial şi dezvoltarea glaucomului. Glaucomul, așa cum menționam recent în unul dintre articolele noastre, este un grup de afecțiuni oculare care conduc la deteriorarea progresivă a nervului optic.
- Simptomele tipice sunt lăcrimarea ochilor și deficiențe de vedere, cum ar fi câmpul vizual arcuit și îngustat.
- Afectarea vizuală a bolii oculare
- Vedere încețoșată la un ochi
- Pupile dilatate » Secțiunea: Forum medical
- Anomalii ale pupilelor - semne și simptome
- Picaturi pentru ochi la copii
- Glaucom, cataractă, AMD, etc.: boli ale ochilor și cum să le depistăm la timp
- Orbirea se mai poate referi şi la pierderea vederii care nu poate fi corectată cu ochelari sau lentile de contact.
În cazul retinopatiei diabetice proliferative, cauza deteriorării nervului optic se datorează presiunii oculare extrem de mari. Netratată, retinopatia diabetică proliferativă poate duce la pierderea severă a vederii și chiar la orbire.
Retinopatia diabetică este rezultatul daunelor cauzate de diabet vaselor mici de sânge de la nivelul retinei, iar acest lucru poate duce la pierderea vederii. Fluidul se poate scurge în macula, zona de la nivelul retinei, responsabilă pentru vederea centrală clară, ceea ce determină inflamarea maculei și conduce la vederea încețoșată.
Deși este o parte mică a retinei, macula este cea care ne permite să vedem culorile și detaliile fine. În încercarea de a îmbunătăți circulația sângelui la nivelul retinei, noi vase de sânge se pot forma pe suprafaţa acesteia.
Aceste vase de sânge anormale și instabile se pot rupe și sângera, împiedicând vederea. Cu cât este mai lungă perioada de timp de la instalarea diabetului, cu atât este mai mare riscul de apariție a retinopatiei diabetice, în special în cazul în care diabetul este slab controlat.
Orbire - semne și simptome
Cele care dezvoltă diabet gestaţional pe perioada sarcinii, au un risc crescut de a dezvolta diabet zaharat, odată cu înaintarea în vârstă. Retinopatia diabetică poate fi diagnosticată printr-un examen oftalmologic complet. Testarea, cu accent special pe pupile dilatate cu pierderea vederii retinei și a maculei, poate include: istoricul pacientului, pentru a determina dificultățile de vedere pupile dilatate cu pierderea vederii de pacient, prezența diabetului, precum şi alte probleme de sănătate care ar putea afecta vederea; teste ale acuității vizuale, pentru a determina măsura în care vederea centrală a fost afectată; evaluarea structurilor oculare și a retinei prin pupila dilatată și măsurarea presiunii intraoculare.
Se pot efectua și alte teste, cum ar fi fotografii ale retinei sau tomografie, pentru a vedea care este starea retinei și angiografie cu fluoresceină pentru a evalua creșterea anormală a vaselor de sânge.
Retinopatia diabetică nu este vindecabilă, dar există metode de tratament care ajută la pupile dilatate cu pierderea vederii pierderii vederii, dacă se realizează înainte ca retina să sufere leziuni severe. Tratamentul pentru retinopatia diabetică depinde de stadiul bolii și are rolul de a încerca încetinirea sau stoparea progresiei acesteia.
În primele etape ale retinopatiei diabetice non-proliferative, ar putea fi necesară doar monitorizarea regulată. Urmând sfaturile medicului privind dieta, exercițiile fizice și mentinerea glicemiei în limite normale poate fi de ajutor în controlul progresiei bolii.
Tratamentul retinopatiei diabetice variază în funcție de stadiul bolii. Acesta poate necesita intervenție chirurgicală cu laser fotocoagulare pentru a sigila vasele de sânge rupte sau a descuraja formarea de noi vase de sânge.
Injecțiile în ochi pot fi necesare pentru a reduce inflamația sau a opri formarea de noi vase de sânge. În cazurile mai avansate, poate fi nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a elimina și înlocui corpul vitros vitrectomieîn scopul de a menține forma normală și starea de sănătate a ochiului.
Pupile dilatate
Dezlipirea de retină, care poate fi rezultatul retinopatiei diabetice, poate necesita, de asemenea, tratament chirurgical. Macula este o zonă mică, din cadrul retinei, responsabilă pentru vederea centrală, care ne permite să vedem cu claritate detaliile fine. Macula reprezintă doar o mică parte a retinei, dar, cu toate acestea, este mult mai sensibilă la detalii decât restul retinei numită retina periferică.
Macula este cea care ne permite să vedem, de exemplu, aţa din ac, scrisul mic și semnele stradale, în timp ce retina periferică ne oferă vederea laterală sau periferică. Multe persoane în vârstă dezvoltă degenerescență maculară, ca parte a procesului de îmbătrânire naturală a organismului. Există diferite tipuri de probleme maculare, dar cea mai frecventă este degenerescența maculară legată de vârstă.
Simptomele degenerescenței maculare pot include vedere încețoșată, pete întunecate sau denaturare a vederii centrale și, posibil, pierdere permanentă a vederii centrale. De obicei aceasta nu afectează vederea periferică.
