Petrov restaurarea vederii, Restaurarea vederii Petrov

Mai mult Mai mult chiar, constituie lamura ei. Pietonii au creat lumea. Ei au construit oraşele, au ridicat clădirile cu etaje peste etaje, au făcut instalaţiile de canalizare şi de alimentare cu apă, au pavat străzile şi le-au luminat cu becuri electrice.

Ei au răspândit cultura în Petrov restaurarea vederii întreagă, au inventat tiparul şi praful de puşcă, au făcut poduri peste râuri, au descifrat hieroglifele egiptene, au pus în Petrov restaurarea vederii lama de ras, au desfiinţat comerţul cu sclavi şi au stabilit că din boabele de soia se pot prepara o sută paisprezece feluri de mâncare Petrov restaurarea vederii şi hrănitoare.

Şi când totul a fost gata, când planeta noastră a căpătat un aspect oarecum civilizat, au apărut automobiliştii. Trebuie să precizăm, de altfel, că şi automobilul a fost inventat de pietoni. Dar automobiliştii au uitat asta numaidecât şi au început să-i strivească pe sărmanii pietoni blânzi şi inteligenţi. Străzile, create de pietoni, au trecut sub stăpânirea conjunctivita a pierdut vederea. Partea carosabilă a devenit de două ori mai lată, iar trotuarele, de două ori mai înguste, ajungând până la dimensiunile banderolelor de pe pachetele de tutun.

Pietonii au început să se lipească, temători, Petrov restaurarea vederii zidurile viziune antrenată. În oraşele mari, pietonii duc o viaţă de martiri. S-a introdus, pentru ei, un fel de restricţie de ghetou în ce priveşte circulaţia.

Nu li se îngăduie să traverseze decât la intersecţii, adică tocmai acolo unde circulaţia este mai intensă, unde firul de păr de care atârnă de obicei viaţa pietonului se poate rupe mai uşor decât oriunde. În întinsa noastră patrie, maşina — destinată, în concepţia pietonilor care au inventat-o, să servească transportului paşnic al oamenilor şi lucrurilor — a căpătat caracterul primejdios de proiectil fratricid.

Ea scoate din arenă coloane întregi de membri ai sindicatelor şi ai familiilor lor. Iar dacă, uneori, homeopatie vizuală izbuteşte să scape de sub botul argintiu al maşinii, vine atunci miliţia şi îl amendează pentru nerespectarea catehismului circulaţiei.

În general, prestigiul pietonilor s-a şubrezit mult. Ei, care au dat lumii oameni iluştri ca Horaţiu, Boyle-Mariotte, Lobacevski, Gutenberg şi Anatole France, sunt nevoiţi acum să se strâmbe cum nu se poate mai caraghios ca să atragă atenţia asupra existenţei lor. Doamne Dumnezeule, care de fapt nu exişti, nu puteai să-ţi dovedeşti mai bine inexistenţa decât lăsându-l pe pieton să ajungă unde a ajuns.

Iată-l mergând de la Vladivostok la Moscova, pe şoseaua siberiana, într-o mână cu un steag purtând inscripţia "Să reorganizăm viaţa textiliştilor", iar pe umăr cu un băţ la Petrov restaurarea vederii căruia atârnă nişte sandale de schimb tip "nenea Vanea" şi test de vedere la umbră ceainic de tablă fără capac.

Este pietonul-sportiv sovietic, plecat de tânăr din Vladivostok şi care, ajuns sub porţile Moscovei, în Petrov restaurarea vederii bătrâneţii va fi strivit de un autocar greu, al cărui număr nimeni n-o să apuce să-l reţină. Sau iată un altul, mohican european al mersului pe jos. El face înconjurul lumii, rostogolind în faţa remedii populare pentru miopie un 5 este hipermetropie. Ar fi mers el bucuros şi fără butoi; dar atunci nimeni n-ar fi băgat de seamă că e într- adevăr un pieton de cursă lungă şi ziarele n-ar fi scris despre el.

Aşa încât e nevoit să împingă în faţa sa, toată viaţa, butoiul blestemat, pe care — colac peste pupăză ruşine, ruşine! În aşa hal a decăzut pietonul! Numai în micile oraşe ruseşti pietonul mai este respectat şi iubit. Numai acolo mai este stăpân al străzilor şi poate călca, fără să se sinchisească, pe caldarâm, şi să-l traverseze în orice direcţie, cum vrea şi când îi pofteşte inima.

Restaurarea vederii Petrov

Cetăţeanul despre care e vorba aici şi care avea pe cap un chipiu cu fundul alb, cum poartă de obicei administratorii grădinilor de vară şi comperii, aparţinea, fără îndoială, covârşitoarei majorităţi şi lamurei omenirii. El mergea pe jos, pe străzile oraşului Arbatov, uitându-se în jur, plin de curiozitate, dar puţin cam sfidător.

Ţinea în mână o valijoară, cum poartă moaşele. Pare-se că oraşul nu-l impresionase cu nimic pe pietonul cu chipiu de artist. Văzu vreo cincisprezece clopotniţe — unele albastre, altele verzui, albe şi roz. Îi sări în ochi dubleul scorojit de pe cupolele bisericilor şi observă deasupra Petrov restaurarea vederii clădiri publice un steag fluturând. Lângă porţile Petrov restaurarea vederii, cu turnuri, ale acestui oraş provincial, două bătrâne cu un aer auster vorbeau franţuzeşte, plângându-se de Puterea sovietică şi amintindu-şi de fiicele lor iubite.

Din beciul unui lăcaş al Domnului venea un aer rece cu miros ca de vin acru. Probabil că acolo erau depozitaţi cartofi. După ce trecu pe sub un arc de placaj, pe care era scris cu var proaspăt: "Slavă celei de a cincea conferinţe districtuale a femeilor şi tinerelor fete", el ajunse în capătul unei alei lungi, care se numea Bulevardul Tinerelor Talente.

Aproape pe toate băncile de pe Bulevardul Tinerelor Talente şedeau fete singuratice, cu cărţi deschise în mână. Umbre ca nişte zdrenţe găurite cădeau pe paginile cărţilor, pe coatele goale ale fetelor şi pe bretoanele lor înduioşătoare.

Când străinul apăru pe aleea răcoroasă, pe bănci se produse o rumoare generală. Ascunzându-şi feţele pe după cărţile de Gladkov, Eliza Orzesko şi Seifulina, ele aruncară Petrov restaurarea vederii priviri pline de teamă.

Acesta trecu în pas de defilare pe dinaintea cititoarelor tulburate şi ajunse la clădirea Comitetului Executiv, care era ţinta plimbării sale.

Ilia Ilf Si Evgheni Petrov - Vitelul de Aur

Tocmai în clipa aceea apăru de după colţ o birjă. Alături de birjă, ţinându-se cu o mână de aripa ei prăfuită şi scorojită şi cu cealaltă fluturând o mapă umflată pe care scria cu litere în relief Musique, mergea în pas alergător un om în rubaşcă rusească lăsată peste pantaloni, care vorbea cu foc celui din birjă, căutând să-i demonstreze ceva.

Tipul din birjă, un bărbat mai în vârstă, cu un nas ca o banană şi care îi şi atârna ca atare, strângea între picioare un geamantan şi, din când în când, îi dădea cu tifla interlocutorului său. În focul disputei, chipiul lui ingineresc cu şnur de pluş verde, din acela cu care se îmbracă canapelele, îi lunecase pe-o ureche. Cele două părţi în litigiu rosteau des şi deosebit de tare cuvântul "salariu".

Peste puţin, se auziră şi celelalte cuvinte: Petrov restaurarea vederii Ai să răspunzi pentru asta, tovarăşe Talmudovski! O să fim nevoiţi să punem problema interesului meschin.

Lucrez şi de pomană! Dacă vreau, mă şi pensionez. Dar mai dă-o dracului de iobăgie! Scriu pretutindeni: "Libertate, egalitate şi fraternitate", iar pe mine vor să mă silească să lucrez în gaura asta de şobolani.

Unde este brno. Old Brno: obiective turistice preferate

Inginerul Talmudovski desfăcu pumnul şi începu să numere pe degete: — Locuinţa — cocină de porci, teatru — ioc, salariu Mână la gară!

În calitatea mea de secretar al secţiei inginerilor şi tehnicienilor Kondrat Ivanovici! Rămâne uzina fără specialişti Pentru numele lui Dumnezeu Opinia publică n-o să admită una ca asta, inginer Talmudovski Am în geantă un proces-verbal. Şi secretarul secţiei, crăcănându-şi picioarele, începu să dezlege repede panglicile mapei cu Musique. Această imprudenţă fu hotărâtoare.

Ea decise rezultatul disputei. Văzând că drumul e liber, Talmudovski se ridică în picioare şi ţipă cât îl ţinu gura: — Mână la gară! Nu se Petrov restaurarea vederii Eşti un dezertor de pe frontul muncii! Din mapa Musique zburau foiţe pe care scria cu cerneală violetă "s-a audiat şi s-a hotărât". Străinul, care urmărise cu interes scena, mai zăbovi o clipă în piaţa rămasă pustie şi zise foarte convins: — Nu, ăsta nu e Rio de Janeiro. Peste un minut, bătea la uşa ce dădea în cabinetul preşedintelui Comitetului Executiv.

Ce treabă aveţi Petrov restaurarea vederii preşedintele? În ce problemă? Pesemne că vizitatorul ştia perfect cum trebuie să-i tratezi pe secretarii de la instituţiile publice, fie ele economice sau sociale, şi nu se apucă să susţină că a venit într-o problemă strict oficială.

Ilia Ilf Si Evgheni Petrov - Vitelul de Aur

Dimpotrivă: — Ceva personal, răspunse el pe un ton sec şi, fără să se mai uite la secretar, băgă capul pe uşa întredeschisă şi întrebă: E voie? Nu aşteptă răspunsul, intră, se apropie de biroul preşedintelui şi-i zise: — Bună ziua, nu mă recunoaşteţi?

Preşedintele, un bărbat cu capul cât o baniţă şi ochi negri, îmbrăcat în haină bleumarin şi pantaloni tot bleumarin, vârâţi în cizme cu tocuri înalte, aruncă vizitatorului o privire destul de distrată şi declară că nu-l recunoaşte. Şi totuşi multă lume e de părere că semăn ca două picături de apă cu tatăl meu. Ce doreşti dumneata, tovarăşe? Tatăl meu a Petrov restaurarea vederii locotenentul Schmidt Piotr Petrovici Schmidt,locotenent in flota Mării Negre, unul dintre conducătorii răscoalei din noiembrie Petrov restaurarea vederii la Sevastopol, a matrozilor şi soldaţilor, în urma căreia a fost executat.

Preşedintele se zăpăci şi se ridică în picioare.

Îşi aminti numaidecât figura legendară a locotenentului revoluţionar, cu faţa palidă şi pelerina neagră prinsă în catarame de bronz înfăţişând capete de lei. În timp ce căuta să-şi adune gândurile spre a pune fiului cunoscutului erou al Mării Negre o întrebare care să cadreze cu momentul, vizitatorul cerceta mobilierul din birou cu o privire de cumpărător pretenţios.

Cândva, în timpul ţarismului, mobilarea instituţiilor publice era făcută după un anumit tipic. Exista un stil special de mobilă pentru oficialităţi: dulapuri late şi înalte până la tavan, canapele de lemn cu spetează lăcuită şi groasă de trei ţoii, birouri cu picioare burduhănoase ca ale meselor de biliard şi paravane din stejar care despărţeau birourile de lumea agitată din afară.

În timpul revoluţiei, acest tip de mobilă a dispărut aproape complet, iar Petrov restaurarea vederii confecţionării ei s-a pierdut.

Vapor pe roată la m stanyukovich. Este ca și cum o barcă cu aburi trece prin inimă

Oamenii uitaseră cum trebuie mobilate încăperile instituţiilor şi prin birourile acestora au apărut obiecte care până atunci erau considerate un apanaj al locuinţelor particulare. Au apărut studiouri cu arcuri, cum au avocaţii, cu o policioară de cristal pe care se puneau şapte elefanţi de porţelan, ca să aducă, zice-se, noroc, au apărut dulăpioare pentru veselă, mici etajere, fotolii de piele pliante pentru reumatici şi vase japoneze albastre.

În biroul Petrov restaurarea vederii Comitetului Executiv din Arbatov se rătăciseră, în afară de o masă obişnuită de scris, două perne mari, îmbrăcate în atlaz roz plesnit pe ici, pe colo, o canapeluţă tapiţată cu o stofă în dungi, o stampă de mătase reprezentând Fuji Yama şi un vişin înflorit, Petrov restaurarea vederii şi un garderob de stejar cu oglindă, grosolan lucrat, de felul acelora care se vând la piaţă.

Aici nu e rost de ciupit mare lucru. Nu, ăsta nu este Rio de Janeiro. Veniţi viziune plus 6 ce înseamnă de la Moscova? El prefera comitetele executive unde găseai mobilă suedeză nouă, fabricată de Trustul Lemnului din Leningrad. Preşedintele se gândi o clipă să-l întrebe pe fiul locotenentului cu ce scop a venit la Arbatov, dar, deodată, fără să-şi dea seama de ce, zâmbi albastru şi spuse: — Avem aici biserici minunate.

A fost de altfel şi o comisie de la Direcţia Generală Ştiinţifică, au de gând să le restaureze. Spuneţi-mi, dumneavoastră ţineţi minte răscoala de pe crucişătorul "Oceakov"?

Pe vremurile acelea de glorie eram încă foarte mic. Un copil. Nikolai Schmidt.

Mulţi nu-şi mai amintesc acum de numele eroilor revoluţionari. Ameţeala NEP-ului Novaia ekonomiceskaia politika, "noua politica economică" promovată în Uniunea Sovietică între l, de încurajare a micii producţii şi a unui comerţ relativ liber. Stopata de politica industrializării radicale şi a colectivizării forţate impuse de Stalin. Nu mai e acelaşi entuziasm! De fapt, am nimerit în oraşul dumneavoastră cu totul întâmplător.

O neplăcere pe drum.

Am rămas fără nici o copeică. Preşedintele se bucură foarte mult de schimbarea subiectului. I se părea ruşinos că uitase numele mic al eroului de pe "Oceakov". Cu munca asta te abrutizezi complet. Uiţi marile momente. Fără o copeică? Asta e interesant. Mie mi-ar da oricine, dar înţelegeţi şi dumneavoastră, n-ar fi prea indicat din punct de vedere politic.

Un fiu de revoluţionar să ceară deodată bani de la un negustor particular, de la un nepman Fiul locotenentului rostise ultimele cuvinte cu glasul cam spart.

Preşedintele ascultă îngrijorat intonaţiile din glasul vizitatorului. Ce Petrov restaurarea vederii o să cadă pe capul meu! Fiul eroului flotei din Marea Petrov restaurarea vederii trecu uşor la chestiunea care-l interesa. Cerea cincizeci de ruble. Preşedintele, constrâns de dimensiunile reduse ale bugetului local, nu-i putu da decât opt ruble şi trei bonuri de masă la restaurantul cooperativei "Fostul Prieten al Stomacului".

Fiul eroului vârî banii şi bonurile în buzunarul adânc al hainei sale gri cu picăţele, destul de ponosită, şi dădu să se ridice de pe perna roz, când, deodată, Petrov restaurarea vederii auzi de afară un tropăit de picioare şi glasul secretarului care voia să oprească pe cineva. Uşa se deschise brusc şi în prag se ivi un nou vizitator. Să mă prezint! Sunt fiul locotenentului Schmidt. Şi preşedintele, complet zăpăcit, îl arătă pe primul vizitator, a cărui faţă căpătă deodată o expresie buimacă.

În viaţa celor doi escroci opinii interesante despre viziunea umană un moment extrem de delicat. În mâinile modestului şi credulului preşedinte al Comitetului Executiv putea să sclipească, în orice Petrov restaurarea vederii, lunga şi necruţătoarea spadă a zeiţei Nemesis.

Soarta le acorda numai o secundă ca să născocească o ieşire salvatoare.