Acuitate vizuală 60 de ani, Acuitatea vizuală crește odată cu vârsta la copiii cu
Puncte cheie în dezvoltarea sistemului vizual al copilului © Sistemul vizual al unui nou-născut necesită o perioadă de timp pentru a se dezvoltă și maturiza. În prima săptămână de viață copiii nu văd multe detalii.
Prima lor imagine asupra lumii este indistinctă și doar în variante de gri. Ei nu se nasc cu toate capacitățile vizuale pe care le necesită în viață.
Capacitatea ochilor de a focaliza, de a urmări obiectele în mișcare și de a lucra în asociere cu auzul trebuie învățate. De asemenea copiii trebuie să învețe cum să folosească informația vizuală pe care ochii o trimit creierului pentru a înțelege lumea din jurul lor și a interacționa cu aceasta adecvat. De la naștere, copiii încep a explora lumea cu ochii.
Chiar înainte de a învăța cum să atingă si să prindă cu degetele sau să se cațere și să stea în șezut, ochii lor adună informații care stimulează dezvoltarea vederii.
Puncte cheie în dezvoltarea sistemului vizual al copilului
Ochii sănătoși și vederea bună joacă un rol critic în modul cum învață copiii să vadă. Vederea anormală și problemele oculare la copii pot duce la întârzieri în dezvoltare.
Acuitatea vizuală, care înseamnă cât de bine vede copilul literele de pe un. Ingrediente active care protejează macula împotriva agresiunilor externe și stresului oxidativ.
De aceea este importantă detectarea oricăror probleme precoce pentru a asigura oportunitatea copiilor de a-și dezvolta capacitățile vizuale necesare creșterii și învățării. Cunoașterea punctelor cheie în dezvoltarea vizuală și modalitatea prin care părinții pot să ajute îi poate asigura copilului o vedere adecvată.
Părinții joacă un rol important în asigurarea dezvoltării corecte a vederii copiilor. Aceștia trebuie să urmărească semne și simptome ale problemelor de vedere, să se prezinte cu copilul la medic la vârsta de 6 luni pentru un consult de rutină și să angajeze copilul în activități adecvate acuitate vizuală 60 de ani.
Main Navigation
Îngrijirea sarcinii este extrem de importantă pentru dezvoltarea corpului și a creierului fetale, incluzând dezvoltarea ochilor și a centrilor vederii din creier.
Se vor evita fumatul și alcoolul sau drogurile în sarcină, deoarece aceste toxine pot provoca multiple probleme copilului, incluzându-le pe cele vizuale.
Fumatul este în principal periculos în sarcină, fumul de țigarete conținând aproape de toxine care pot dăuna oamenilor - incluzând monoxidul de carbon, o toxină fetală deja cunoscută. Chiar și consumul unor medicamente comune precum aspirina poate fi periculos pentru copil, crescând riscul de greutate mică la naștere și probleme la naștere. Greutatea mică la naștere a fost asociată cu un risc crescut al tulburărilor de vedere la copii.
Se recomandă sfatul obstetricianului în acuitate vizuală 60 de ani suplimentelor și medicamentelor administrate în sarcină. El începe să se maturizeze în primele săptămâni de viață.
Навигация по записям
Mielinizarea nervilor optici, dezvoltarea cortexului vizual și creșterea corpului geniculat lateral au loc în primii doi ani. Fovea, zona cea mai sensibilă vizual din retină, atinge maturitatea la aproximativ 4 ani. Perioada de maturizare vizuală este una critică, în timpul acesteia sistemul vizual fiind afectat de influențele externe.
Stimulii vizuali sunt importanți în dezvoltarea normală a vederii. Dezvoltarea căilor vizuale în sistemul nervos central necesită primirerea la nivelul creierului a unor imagini clare și focalizate egal de la ambii ochi.
Astfel anomaliile oculare erorile de refracție, strabismul, cataracta care interferă cu sau inhibă dezvoltarea căilor vizuale pot determina ambliopie. Aceasta necesită nu doar capacitatea musculaturii oculare mușchii orbitei și ciliari de a focaliza un anumit obiect prin contracție și relaxare, dar și alte părți ale retinei precum fovea, pentru a proiecta o imagine clară pe retină.
Mușchii ce inițiază mișcarea încep să câștige forță de la naștere până la 2 luni, punct în care copiii își controlează ochii.
Totuși, imaginile apar încă neclare la 2 luni din cauza componentelor sistemului vizual precum fovea și retina care sunt încă în dezvoltare. Astfel, chiar dacă nou-născutul reușește să focalizeze o imagine clară pe retină, fovea și alte părți vizuale ale creierului sunt prea imature pentru a transmite o imagine clară.
Dezvoltarea vederii în primul an de viață
Acuitatea vizuală la nou-născuți este foarte limitată, fiind de de ori mai slabă decât la un adult. Distanța de la cornee până la retină este de mm, mm la un an și mm la adult.
Această diferență determină imagini retiniene mai mici la copil.
Discriminarea și recunoașterea vizuală Nou-născuții sunt în mod excepționabil capabili să recunoască fețele la scurt timp după naștere. De aceea nu este surprinzător faptul că aceștia dezvoltă o recunoaștere facială puternică pentru mama lor.
La compararea caracteristicelor faciale între specii, s-a descoperit că micuții de 6 luni disting mai bine informația facială a oamenilor și maimuțelor decât copiii mai mari și adulții. S-a descoperit că bebelușii de 9 luni precum și adulții pot diferenția între pozele fețelor umane; totuși, niciunii dintre aceștia nu aveau aceleași capacități în fața pozelor cu maimuțe.
Acuitatea este doar un factor ce privește vederea dumneavoastră. Alți factori care contează pentru o vedere bună sunt abilitatea de a focaliza și de a percepe culorile, vederea periferică, percepția profunzimii, dar și coordonarea oculară. Bineînțeles că termenul vine din practica americană. Cum se măsoară acuitatea vizuală Instrumentul principal folosit de medici pentru măsurarea acuității vederii este diagrama cu litere cu imagini în cazul copiilor. Aceasta este așezată întotdeauna la aceeași distanță și este întotdeauna reprezentată de un contrast puternic, având litere negre pe un fond alb, luminos.
O explicație este diminuarea procesării informațiilor asupra fețelor, ca rezultat al modificărilor neuronale în cogniția precoce. Astfel, faptul că obiectele mai apropiate umplu mai mult spațiu în câmpul vizual decât acuitate vizuală 60 de ani mai îndepărtate aduc acuitate vizuală 60 de ani asupra percepției în profunzime. Ochii nou-născuților nu se mișcă în același fel ca ai adulților, mai ales din cauza coordonării slabe.
Ochii lor se mișcă în aceeași direcție doar jumătate din timp.
Forța mușchilor oculari este corelată pozitiv pentru a percepe în profunzime. Capacitatea copilului de a-și controla mișcările ochilor și de a converge asupra unui obiect este critică în dezvoltarea vederii în profunzime. Copiii cu strabism convergent nu reușesc să producă imagini în profunzime dacă afecțiunea lor nu este corectată chirurgical. Ca și adulții, copiii discrimineaza cromatic folosind cele trei tipuri de fotoreceptori: conurile cu lungime de undă lungă, medie și scurtă.
Aceste conuri se recombină în procesarea vizuală precorticală pentru a forma un canal luminos și două canale cromatice care ajută copilul să vadă culori și strălucire.
Să înțelegem orbirea
Se folosește mai ales calea parvocelulară. Copiii preferă contrastul înalt și culorile puternice în primele luni, în fața culorilor saturate. Totuși nu reușesc să diferențieze albastrul de alb. Un studiu a arătat totuși că micuții ca și adulții diferă în preferințele culorilor. Studiile efectuate cu nou-născuți de maimuță, plasați într-o cameră monocromatică pentru o lună, fără acces la spectrul normal de culori, au indicat o capacitate scăzută a acestora de a distinge culorile comparativ cu maimuțele normală.
De la naștere, pupilele copilului rămân contractate pentru a limita cantitatea de lumină care intră. Pupilele cresc de la 2. Un copil de o lună poate detecta lumina doar dacă aceasta este de 50 de ori mai puternică decât pentru un adult. La două luni, pragul scade la o intensitate de 10 ori mai mare acuitate vizuală 60 de ani de adult.
Sensibilitatea crescută este rezultatul maturizării fotoreceptorilor și a retinei. Deși astfel de afecțiuni sunt rare, ele trebuie detectate și tratate timpuriu pentru a minimaliza impactul asupra dezvoltării vederii. La naștere copilul vede doar în alb, negru și umbre de gri. Celulele nervoase din retină și creier care controlează vederea nu sunt complet dezvoltate. De asemenea ochii copilului nu au capacitatea de a acomoda focaliza asupra obiectelor apropiate. De aceea, părinții nu trebuie să fie îngrijorați dacă bebelușii par a nu focaliza pe obiecte, incluzând fața lor.
Această aptitudine necesită timp.
În ciuda acestor limitări vizuale, studiile arată că în câteva zile după naștere copiii preferă să privească fata mamei lor față de cea a unui străin.
În studii, dacă aceste margini au fost mascate cu o eșarfă, preferința copiilor de a privi fața mamei lor dispare. Astfel, pentru a încuraja interacțiunea vizuală cu nou-născutul, părinții trebuie să-și mențină tunsoarea și aspectul fizic și să evite schimbările.
Un lucru pe care îl observă părinții la copil este dimensiunea mare a globilor oculari.
